1. Contactează o agenție funerară pentru organizarea transportului și îngrijirea persoanei decedate.
2. Obține următoarele documente:
   • Constatare deces la domiciliu.
   • Certificat Medical Constatator al Decesului (CMCD).
   • Eliberare Certificat Deces.
   • Adeverința de inhumare (sau pentru Incinerare).
3. După înmormântare, solicită ajutorul de deces.

Constatarea decesului la domiciliu poate fi efectuată de medicul de familie, de medicul agenției funerare sau, în situații specifice, de medicii Serviciului de Ambulanță. În cazul unui deces accidental sau violent, este necesar să fie notificată Poliția, iar constatarea decesului va fi realizată de un medic legist. Acesta din urmă se va ocupa și de eliberarea certificatului medical pentru persoana decedată.

În contextul unui deces survenit în spital, constatarea este făcută de medicul de gardă prezent în momentul decesului. Același medic, după un interval legal de așteptare, va elibera certificatul medical constatator al decesului. Numai medicul care a constatat decesul este autorizat să elibereze acest certificat.

Certificatul Medical Constatator al Decesului poate fi întocmit după cel puțin 12 ore și maximum 24 de ore de la deces, fiind eliberat pe baza actului de identitate al persoanei decedate. Acest document înregistrează detaliile personale ale defunctului și menționează cauza și data decesului. Certificatul trebuie să includă numărul de înregistrare, data eliberării, semnătura și parafa medicului, precum și sigiliul unității sanitare. Este esențial ca cauza decesului să fie clar înscrisă, fără abrevieri și cu majuscule.

Procesul următor este îmbălsămarea defunctului, urmată de cosmetizare și toaletare, care pregătește corpul pentru înmormântare – acesta include spălarea, îmbrăcarea, bărbierirea sau machiajul și așezarea în sicriu.

Este Îmbălsămarea Necesară?

În România, îmbălsămarea este o cerință legală, menită să conserve trupul neînsuflețit în condiții optime până la înmormântare sau incinerare. Această procedură, cunoscută și sub numele de tanatopraxie, ar trebui realizată în primele 24-48 de ore de la deces. Procesul constă în înlocuirea fluidelor corporale cu substanțe chimice pentru a preveni descompunerea, fiind efectuat de obicei de un profesionist licențiat într-o facilitate specializată. Deși unii pot considera procedura inconfortabilă sau chiar contrară credințelor creștine, îmbălsămarea rămâne un aspect crucial în cadrul multor tradiții și rituri funerare internaționale.

Pentru a asigura că toate serviciile funerare sunt gestionate corespunzător și pentru a beneficia de sprijin în aceste momente grele, este indicat să alegeți o casă funerară de încredere, cu o reputație excelentă. Aceasta va depăși așteptările stabilite în contract, oferind liniște sufletească familiei, fără a implica costuri suplimentare. Cu ajutorul unei echipe profesioniste, veți primi asistență în toate etapele procesului funerar, de la constatarea decesului la domiciliu, îmbălsămare, organizarea înmormântării și parastasului, până la obținerea ajutorului de înmormântare. Această colaborare vă poate atenua stresul și presiunea, asigurând un omagiu respectuos și bine organizat pentru cel drag.

Certificatul de deces este întocmit la Serviciul Public Comunitar Local pentru Evidența Persoanelor (S.P.C.L.E.P.), respectiv la ofițerul de stare civilă din cadrul primăriei unde a avut loc decesul. Acest document este crucial și reprezintă unul dintre cei mai importanți pași de urmat.

• Certificatul Medical Constatator al Decesului
• Certificatul de naștere și, după caz, de căsătorie al decedatului (original și copie)
• Actul de identitate al persoanei decedate (original și copie)
• Actul de identitate al declarantului (original și copie)

Dacă declarantul nu poate prezenta documentele de stare civilă sau actul de identitate al decedatului, este necesar să explice motivul în scris, oferind totodată datele de stare civilă ale defunctului.

Pentru decesele rezultate din sinucideri, accidente, sau alte cauze violente, precum și în situația descoperirii unui cadavru, fie identificat, fie nu, declararea trebuie făcută în 48 de ore de la deces. Depășirea acestui termen necesită aprobarea parchetului pentru eliberarea certificatului de deces.

Certificatul de deces, documentul oficial ce confirmă moartea, este eliberat rudelor de către instituția abilitată, cel mai adesea Registrul de Stare Civilă al primăriei pe raza căreia locuia decedatul. După eliberare, înmormântarea trebuie realizată în cel mai scurt timp posibil.

Acest document se eliberează odată cu certificatul de deces și servește drept permis legal important, necesar în diverse situații, inclusiv în cazul unor pretenții de moștenire legate de decedat. Adeverința trebuie păstrată în siguranță, având implicații legale, și este eliberată doar în anumite circumstanțe de către personal autorizat.

Dacă decesul a avut loc în străinătate și nu este înregistrat în România sau dacă nu a fost emis un certificat de deces, adeverința de înhumare sau de incinerare se va elibera cu aprobarea parchetului.

Organizarea înmormântării implică, în mod esențial, coordonarea transportului funerar al persoanei decedate. Echipa noastră poate gestiona transportul sicriului de la domiciliu la sala de îngrijiri mortuare, ulterior către capelă, biserică, sau direct la cimitir, pentru desfășurarea slujbei de înmormântare. Oferim, de asemenea, servicii de transport pentru participanții la cortegiul funerar. Ne angajăm să furnizăm servicii de înaltă calitate, eliminând preocupările familiei legate de organizarea transportului funerar.

După procesele de îmbălsămare și toaletare, este necesar ca defunctul să fie transportat la o casă funerară pentru depunere. Acest pas devine obligatoriu după ce, în urma modificărilor aduse legii funerare nr. 102/2014 în 2016, a fost interzisă organizarea priveghiului la domiciliu.

Ajutorul de deces reprezintă o formă de suport financiar oferit de Casa de Pensii, destinat să acopere, integral sau parțial, costurile asociate cu înmormântarea. Acest sprijin este disponibil la cerere, în cazul decesului unei persoane asigurate, a unui pensionar, sau a unui membru de familie al acestora.